Patriarhia Ierusalimului: Actul Sinodal de Recunoaştere a Sfinţeniei Cuviosului Părinte Ioan Iacob de la Neamţ[2016-02-01]Zona pârâului Cherit (Horrath) şi Sfânta Mănăstire a Sfântului Gheorghe Hozevitul care se află în această regiune, în care săvârşim astăzi coliturghisirea noastră patriarhală, s-au dovedit a fi locuri ale arătării minunilor lui Dumnezeu pentru mântuirea omului, încă din zilele Vechiului Testament. În această zonă, fugind de mânia împăratului Ahab, Profetul Ilie Tesviteanul a aflat scăpare, chemat fiind de Dumnezeu, Care i-a zis: Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi te ascunde la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. Apă vei bea din acel pârâu, iar mâncare am poruncit corbilor să-ţi aducă acolo! (3 Regi 17, 3-4). În acest loc, Iisus al lui Navi a cerut de la Dumnezeu oprirea (mersului) soarelui şi lunii, zicând: Stai, soare, deasupra Ghibeonului, şi tu, lună, opreşte-te deasupra văii Aialon! Şi s-a oprit soarele şi luna a stat (Iosua 10, 12-13).Încă de la începutul timpului Noului Testament, Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana, rugându-se aici, au devenit Dumnezeieşti Părinţi, fiindcă prin lucrare dumnezeiască s-au liberat de ruşinea nenaşterii de prunci, şi li s-a dat lor rod pântecelui, pe Maria Pururea Fecioara, din care, de la Duhul Sfânt, S-a întrupat şi S-a înomenit Fiul cel Unul Născut şi Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos. La începuturile vieţuirii monahale în chip îngeresc, arătată nouă de Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, au locuit în această regiune primii cinci Cuvioşi Părinţi ai acestei Mănăstiri din Hozeva: Prom, Ilie, Ganneu, Ean şi Zinon, şi au sfinţit acest pământ prin vieţuirea lor cuvioasă. După aceştia, în secolul al V-lea d. Hr., Sfântul Ioan, Episcopul Cezareei Palestinei, luptător împotriva ereziei monofiziţilor, a făcut din acest prim schit un mare centru monahal. Invazia persană din anul 614 d. Hr. a distrus acest loc, vieţile oamenilor, bisericile şi chiliile. Din ruinele şi din cenuşa acestei distrugeri, Sfântul Gheorghe Hozevitul, provenit din Cipru, a reînnoit mănăstirea şi a făcut-o din nou un pol de atracţie şi locaş de asceză pentru sute de monahi. Înţelepciunea şi puterea ziditoare şi neîncetată a Dumnezeului tuturor au păzit mănăstirea aceasta în toată perioada istoriei ei ca centru liturgic monahal, izvor abundent de sfinţire şi de hrană (spirituală) pentru mulţi închinători şi pentru monahii simpli şi asceţi din ea. La mijlocul secolului al XX-lea, Dumnezeu a binecuvântat cu precădere mănăstirea aceasta prin prezenţa vasului Său ales, Sfântul Ioan Hozevitul cel Nou. Acesta, părăsindu-şi patria sa pământească, România, rudele şi familia, a sosit ca pelerin în Ţara Sfântă şi a primit schima monahală în Sfânta Mănăstire a Cuviosului Părintelui nostru Sava cel Sfinţit, unde a şi rămas pentru zece ani. După aceea, s-a nevoit în această Sfântă Mănăstire din Hozeva, de unde a şi primit numele de Hozevitul. Astfel, s-a nevoit cuviosul în pustia râului Iordan, unde, urmând Botezătorului, s-a supus ascezei, postului, privegherii şi rugăciunii. Singur împărtăşindu-se numai de Dumnezeu, în Schitul Sfânta Ana aflat într-o zonă abruptă din apropiere, nu lipsea în duminici şi sărbători să viziteze sfânta sa mănăstire de metanie. Biserica Sionului, care l-a îmbrăţisat în peregrinarea sa, i-a dăruit mai târziu şi vrednicia preoţiei, ca şi prin aceasta să slujească închinătorilor care vizitau mănăstirea, prin Taina Spovedaniei şi prin Dumnezeiasca Euharistie, prin oferirea preacuratului Trup şi cinstitului Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos spre iertarea păcatelor şi viaţă veşnică. Creştinii care l-au cunoscut pe Cuviosul Ioan şi trăiesc încă astăzi dau mărturie despre viaţa sa cuvioasă şi despre ajutorul primit de la el prin rugăciunea şi povăţuirea sa duhovnicească. Alţii mărturisesc, de asemenea, că după adormirea sa, au avut parte de vindecarea neputinţelor lor prin mijlocirile cuviosului. Prin acestea, Dumnezeul nostru, Cel ce face lucruri minunate întru Sfinţii Săi, ni-l descoperă pe cuvios, încredinţându-ne prin nestricăciunea cinstitelor sale moaşte, pe care Dumnezeu i le-a dăruit, fiindcă toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, coborând de la Părintele Luminilor. Pentru aceste motive, spre zidirea credincioşilor Bisericii Mame a Sionului şi a celor din întreaga lume care ajung la sfânta Mănăstire din Hozeva ca închinători şi spre slava veşnică a Dumnezeului nostru închinat în Treime, părutu-s-a Duhului Sfânt şi Sfântului nostru Sinod să urmeze conştiinţei profunde a Bisericii privind sfinţenia Sfântului Ioan Noul Hozevit şi să o adeverească şi să-l treacă pe el în Sinaxarul (calendarul) Bisericii Ierusalimului, iar pomenirea sa să se săvârşească în fiecare an în data de 28 iulie, ziua descoperirii cinstitelor sale moaşte. În Sfânta Cetate a Ierusalimului, 22 Decembrie 2015 Teofil III, Patriarhul Iersusalimului Chiriac, Mitropolit de Nazaret Isihie, Mitropolit de Kapitoliada, Exarh Patriarhal Hristodul, Mitropolit de Elefteroupole Benedict, Mitropolit de Filadelfia Dorotei, Arhiepiscop de Abelon Aristarh, Arhiepiscop de Konstantini şi secretar-şef Metodie, Arhiepiscop de Tabor Teofilact, Arhiepiscop de Iordan Dimitrie, Arhiepiscop de Lyddi şi secretar al Sfântului Sinod Filumen, Arhiepiscop de Pelli Arhim. Nectarie Arhim. Iustin Arhim. Teodorit Arhim. Ilarion Arhim. Timotei Arhim. Evdochim Arhim. Galaction Sursa: jp-newsgate.net La finalul Sfintei Liturghii oficiată la Mănăstirea Sfântului Gheorghe Hozevitul, 31 ianuarie 2016, Patriarhul Ierusalimului a dat citire Actului Sinodal de recunoaştere a Sfinţeniei Cuviosului Părinte Ioan Iacob de la Neamţ. Vezi video. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 1132, Ultimul acces: 2026-10-22 02:56:13
|
Timp total: 0.04s...
[]:1