Despre credinţă, apartenenţă şi comportament - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Despre credinţă, apartenenţă şi comportament

[2008-01-12]
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Un tânăr din Boston a mers să se angajeze la o bancă din Chicago. Banca i-a cerut să vină cu o scrisoare de la fostul loc de muncă din Boston. Cei din Boston nu ştiau cum să îl mai laude pe tânăr. Tatăl lui era un om faimos în oraş, iar soţia lui o distinsă doamnă. Părinţii şi bunicii lui făcuseră parte dintre primele familii din oraş. Aşa că i-au dat fără ezitare o recomandare. Încă una lungă. După câteva zile, banca din Chicago a trimis o notă celei din Boston: "Mulţumim pentru scrisoarea de recomandare. Nu avem însă nevoie de tânăr pentru înmulţirea speciei, ci pentru muncă." Nici Dumnezeu nu are nevoie de scrisori de recomandare şi nici măcar să fim excepţionali (sau din familii excepţionale). El acceptă pe oricine - din orice familie, naţiune sau rasă ar fi - care se teme de El şi face dreptatea (Fapte 10,35).

A doua lectură de astăzi este din Faptele Apostolilor: o predică a lui Petru ţinută în casa centurionului roman Cornelius înainte de a-l boteza pe acesta şi pe prietenii lui. Este o lectură potrivită sărbătorii Botezului Domnului, care este un model de botez pentru fiecare creştin. Această scurtă lectură atinge ceea ce am putea numi cele trei aspecte ale botezului creştin: credinţa, apartenenţa şi comportamentul.

"Atunci Petru, deschizându-şi gura, a spus: Într-adevăr, acum înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor, ci în orice naţiune, cel care se teme de el şi face dreptatea îi este plăcut."

Prima parte a lecturii vorbeşte despre apartenenţă. Botezul este o primire în casa lui Dumnezeu. În Vechiul Testament Dumnezeu îi alesese pe evrei. Cine se năştea evreu aparţinea automat poporului lui Dumnezeu. Ne-evreii, neamurile, erau automat excluse de la această binecuvântare. Criteriul apartenenţei la Dumnezeu era naşterea. Dar în Noul Testament lucrurile s-au schimbat. Acum Dumnezeu nu preferă vreun neam înaintea altuia. Petru îşi dă seama că "Dumnezeu nu este părtinitor, ci în orice naţiune, cel care se teme de el şi face dreptatea îi este plăcut". Isus uniformizează situaţia. Prin botez noi alegem să devenim popor al lui Dumnezeu, copii ai lui Dumnezeu, în mod egal iubit de Dumnezeu. Ce se întâmplă după, dacă noi vom deveni sfinţi sau păcătoşi, depinde nu de prezenţa sau absenţa iubirii lui Dumnezeu ci de cât de mult îl iubim şi cât de mult facem binele.

"El a trimis fiilor lui Israel cuvântul său, care aduce vestea cea bună a păcii prin Isus Cristos. Acesta este Domnul tuturor. Voi ştiţi ceea ce s-a petrecut în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a predicat Ioan."

A doua parte a acestei lecturi este despre credinţă. Botezul înseamnă acceptarea mesajului trimis de Dumnezeu poporului lui Israel, acelaşi mesaj vestit de Isus Cristos în Iudeea, începând cu Galileea. Este mesajul de pace între omenire şi Dumnezeu, între evrei şi neamuri, între orice tabere oponente din familia umană. Acest mesaj al lui Dumnezeu ne este adresat nouă. De aceea trebuie să îl cunoaştem, să îi înţelegem aplicaţiile practice, să îl trăim în viaţa noastră de zi cu zi. Nu ajunge să ne considerăm ca numărându-ne între copiii lui Dumnezeu: trebuie şi să cunoaştem şi să trăim mesajul pe care Dumnezeu îl adresează copiilor Lui.

"Dumnezeu l-a uns pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt şi cu putere. Acesta a trecut făcând bine şi vindecându-i pe toţi cei care erau stăpâniţi de diavol, pentru că Dumnezeu era cu el."

Ultima parte a lecturii este despre comportament. Asemenea lui Isus, şi noi suntem unşi prin botez cu Duhul Sfânt şi cu putere, pentru ca să mergem şi să facem bine şi să îi vindecăm pe toţi cei oprimaţi de spiritele rele. Ungerea noastră nu este nici decorativă nici de recompensă: este o mandatare. Prin botez noi suntem însărcinaţi să fim membri/membre ai lui Cristos, adică braţele, picioarele urechea, gura lui Cristos. Noi devenim alţi Cristoşi. Este o sarcină impresionantă. Din fericire avem alături Duhul Său Sfânt. Dumnezeu însuşi este cu noi, aşa după cum a fost şi cu Isus, aşa că nu trebuie să ne temem de sarcina enormă ce ne stă înainte, pentru că cu Dumnezeu totul este posibil.

Sursa: www.ProFamilia.ro


Contor Accesări: 1966, Ultimul acces: 2026-10-20 03:29:57