25 de ani de la trecerea în veşnicie a Părintelui Ilarion Argatu[2024-05-11]de Alexandru BobocPărintele Ilarion Argatu, unul dintre marii duhovnici români şi mărturisitor în temniţele comuniste a trecut la viaţa veşnică în urmă cu 25 de ani, în data de 11 mai 1999. Tânărul Ioan, după numele primit la botez, era originar din în localitatea Valea Glodului, judeţul Suceava. S-a născut în data de 2 august 1913 într-o familie numeroasă. A urmat şcoala primară din localitatea natală, apoi, îndemnat de unchiul său, părintele Epifanie Crăciun, stareţ al Mănăstirii Cocoş, s-a înscris la Seminarul Teologic din Dorohoi. A absolvit Facultatea de Teologie din Cernăuţi pe care a urmat-o simultan cu Şcoala Militară din Bacău, ajungând locotenent. După facultate, Ioan Argatu s-a înrolat în armată, fiind trimis ofiţer în cadrul unităţii de grăniceri de la Careii Mari, la graniţa cu Ungaria. În anul 1940 s-a căsătorit, iar ulterior a fost hirotonit preot pe seama Catedralei Mitropolitane din Iaşi. După 6 ani, părintele a fost transferat în localitatea Boroaia pentru a finaliza biserica parohiei. La scurt timp după venirea sa în parohie a fost acuzat de „instigare contra ordinii publice” şi condamnat la închisoare. În fond, părintele Ioan nu ascultase de ordinele comuniştilor de a scurta slujbele şi de a îndemna oamenii să meargă duminica la muncă. În scrierile sale a relatat cum a reuşit să fugă din Boroia, în localitatea sa natală, Valea Glodului unde a locuit ascuns în pivniţă, magazie şi o căpiţa de fân timp de aproape 16 ani. Pe seama părintelui Argatu fusese pusă o recompensă de 300.000 de lei, fiind condamnat la închisoare pe viaţă pentru „organizare de complot împotriva statului”. Odată cu graţierea deţinuţilor politici din 1964, Părintele Ioan a fost absolvit de vină şi s-a putut întoarce în Boroaia să reia construcţia bisericii pe care a şi terminat-o în 1970. Arhimandritul Ilarion de la Cernica La doi ani după ce a finalizat construcţia bisericii din Boroaia a rămas văduv. Soţia sa care îi dăruise cinci copii a trecut la viaţa veşnică. În anul 1973, Părintele Ioan a luat decizia de a se călugări, a fost tuns în monahism la Mănăstirea Antim din Capitală, apoi a trăit o perioadă la Mănăstirea Căldăruşani. Părintele Ilarion a decis să rămână la Mănăstirea Cernica, unde a slujit până la trecerea în veşnicie. Aici îi ajuta pe cei tulburaţi de duhurile rele. Le citea Acatistul Domnului Iisus Hristos, oficia Sfânta Liturghie, apoi sfinţirea apei şi Taina Sfântului Maslu. Acestor slujbe, Părintele Ilarion le adăuga Molitfele Sfântului Vasile cel Mare şi pe ale Sfântului Ioan Gura de Aur, după care omul era părăsit de duhul tulburător. Pe lângă biserica din Boroaia, Părintele Ilarion a făcut o colectă şi a ridicat un lăcaş de cult în localitatea sa natală. Tot cu ajutorul credincioşilor a contribuit semnificativ la cumpărarea unui teren în Ierihon pentru Comunitatea Românească din Israel, unde a fost construit un lăcaş de cult cu hramul „Naşterea Domnului”. După o viaţă trăită în slujba Bisericii, Părintele Ilarion Argatu a trecut la viaţa veşnică şi a fost înmormântat în localitatea Boroaia, aşa cum a cerut prin testament. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 342, Ultimul acces: 2026-10-19 07:45:55
|
Timp total: 0.07s...
[]:1