15 cuvioşi şi mărturisitori propuşi spre canonizare pentru Anul Centenar al Patriarhiei Române (2025)

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

15 cuvioşi şi mărturisitori propuşi spre canonizare pentru Anul Centenar al Patriarhiei Române (2025)

[2024-03-01]

de Ştefana Totorcea

Cincisprezece cuvioşi şi mărturisitori români sunt propuşi spre canonizare, iar proclamarea canonizării lor va avea loc anul următor când Biserica Ortodoxă Română aniversează un secol de la recunoaşterea statutului de Patriarhie.
Numele lor au fost propuse de sinoade mitropolitane din cuprinsul Patriarhiei Române, iar dosarele sunt în curs de analizare şi urmează să fie aprobate de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române – cu unele excepţii, explicate mai jos.
Astfel, primii sfinţi din calendar a căror viaţă pământească s-a desfăşurat (până) în secolul 21 ar putea fi români.
Între timp, în Parlamentul României a fost votată deja legea care desemnează anul 2025 drept Anul Centenar al Patriarhiei Române. De asemenea, Sfântul Sinod a declarat anul 2025, în Patriarhia Română, ca Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române şi Anul comemorativ al duhovnicilor şi mărturisitorilor ortodocşi români din secolul al XX-lea.
Mitropolia Munteniei şi Dobrogei
Două propuneri sunt confirmate de Mitropolia Munteniei şi Dobrogei, doar că dosarele de canonizare nu vor fi înaintate Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ci Patriarhiei Ecumenice, fiind vorba despre monahi care s-au nevoit în Sf. Munte Athos.
În plus, ierarhii Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei susţin canonizarea celui mai mare teolog ortodox al secolului 20 şi a părintelui supranumit „Apostolul sau Duhovnicul Bucureştilor”.
Iată care sunt cele patru nume a căror canonizare este susţinută de Mitropolia Munteniei şi Dobrogei:
Pr. Dumitru Stăniloae (1903-1993)
Pr. Dumitru Stăniloae. Foto: Dinu Lazăr
Părintele Dumitru Stăniloae a tradus scrierile asceţilor, monahilor şi clericilor ortodocşi din secolele IV – XV care erau centrate pe practicarea Ortodoxiei – o latură la fel de importantă ca şi partea dogmatică a teologiei ortodoxe. Acestea au fost publicate în seria intitulată Filocalia (gr. „iubirea de frumos”) şi ulterior traduse şi pentru publicul internaţional.
„Când citim opera Părintelui Stăniloae, avem impresia că el este contemporan cu Sfinţii Părinţi şi, în acelaşi timp, el îi face pe Sfinţii Părinţi contemporani cu noi. El însuşi este un Sfânt Părinte al secolului al XX-lea”, afirma anul trecut Părintele Patriarh Daniel, care i-a fost student.
În timpul comunismului, Părintele Dumitru Stăniloae a trecut prin experienţa temniţelor comuniste, din cauza participării la mişcarea cultural-duhovnicească Rugul Aprins. După căderea comunismului, a devenit membru al Academiei Române. Opera sa are o valoare inestimabilă, prezentând concepte de mare profunzime şi fineţe în cuvinte simple şi adecvate.
Arhim. Sofian Boghiu (1912-2002)
Arhim. Sofian Boghiu. Sursa foto: Editura Doxologia
„Duhovnicul Bucureştilor” s-a născut în Basarabia şi a fost, timp de opt ani, elev de premiul întâi. Închinoviat la Mănăstirea Dobruşa, a trecut Prutul în România după ocuparea Basarabiei de către sovietici. A condus obştea de la Mănăstirea Antim din Capitală şi a fost condamnat la muncă silnică împreună cu intelectualii şi clericii din grupul Rugul Aprins.
Două mari daruri au fost evidente: a pictat biserici şi a călăuzit suflete la scaunul de spovedanie. „Toată admiraţia am avut-o pentru omul acesta. El nu prea vorbea, trăia”, afirma un alt mare duhovnic, Părintele Arsenie Papacioc. „În cununa părinţilor din veacul acesta, îl plasez în cer.”
Ieroschim. Dionisie Ignat (1909-2004)
Stareţul Dionisie Ignat. Sursa foto: OrthodoxWiki / Inistea
A fost al optulea şi cel mai mic copil al unei familii de ţărani din judeţul Botoşani. A urmat doar şcoala primară, unde a fost mereu premiant, şi câteva clase de şcoală profesională. A ajuns în Sf. Munte Athos când avea 17 ani, împreună cu fratele lui, monahul Ghimnazie, şi a devenit, treptat, unul dintre cei mai experimentaţi duhovnici din Sfântul Munte.
S-a mutat la Domnul în 2004, la 95 de ani de viaţă pământească, din care 78 petrecuţi în Sfântul Munte Athos. La înmormântarea sa a participat actualul Rege Charles al III-lea al Marii Britanii.
Arhim. Petroniu Tănase (1914-2011)
Arhim. Petroniu Tănase. Sursa foto: Prodromu-athos.ro
S-a închinoviat la Mănăstirea Neamţ când era foarte tânăr. A studiat Teologia la Bucureşti şi a lucrat pentru scurt timp la Cancelaria Sfântului Sinod şi la secretariatul Patriarhului Nicodim. A ajuns în Sf. Munte Athos în 1978, cu aprobarea statului român, după ce monahii de la Prodromu au cerut ajutor pentru revigorarea obştii în urma deceniilor de comunism din România, care i-a izolat.
A fost ales stareţ în 1984 şi a condus obştea de la Prodromu până în 2011, anul mutării sale la cele veşnice. „Rar mi s-a dat să întâlnesc un om cult şi smerit, în acelaşi timp, cum a fost Părintele Petroniu!” a afirmat, la un moment dat, Mitropolitul Serafim al Germaniei şi Europei Centrale şi de Nord.
Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
Sinodul mitropolitan al Moldovei şi Bucovinei a propus canonizarea îndrăgiţilor duhovnici Cleopa Ilie de la mănăstirea Sihăstria şi Paisie Olaru de la Sihla.
Arhim. Cleopa Ilie (1912-1998)
Arhim. Cleopa Ilie. Sursa foto: mmb.ro
A cincilea copil din cei zece ai unei familii de ţărani credincioşi, s-a închinovat, împreună cu un frate la Sihăstria Neamţului. Alţi doi fraţi şi o soră au intrat şi ei în monahism. A fost, timp de trei ani, ucenicul Părintelui Paisie Olaru. La Sihăstria, a păscut oile obştii timp de 12 ani. A devenit stareţ în 1945 şi a fost hirotesit arhimandrit în 1947.
După instalarea regimului comunist ateist în România, a stat ascuns în munţi. În 1964, a revenit la Sihăstria ca duhovnic. Ar fi putut să aleagă Sf. Munte Athos pentru nevoinţa călugărească, dar un cuvânt al sfântului Iustin Popovici l-a convins că în România nu se va mântui doar pe sine, ci şi pe mulţi alţii. În 1987, a devenit naşul de călugărie al Părintelui Patriarh Daniel.
Ieroschim. Paisie Olaru (1897-1990)
Ieroschim. Paisie Olaru. Sursa foto: Ziarul Lumina
Originar din judeţul Botoşani, a intrat în monahism la Schitul Cozancea, unde a petrecut 26 de ani, fiind, pentru scurt timp, egumen. În 1947 a devenit duhovnicul Sihăstriei Neamţului. Părintele Cleopa Ilie îl descria astfel: „Smerit, tăcut, blând, înţelept la cuvânt, foarte milostiv şi iubitor de aproapele. Întotdeauna căuta pacea cu toţi şi iubea liniştea. Nu-i plăcea să trăiască între mulţi şi îşi ascundea viaţa şi nevoinţa.”
„Părintele Paisie Olaru era un foarte smerit rugător, având darul lacrimilor. Dacă Părintele Cleopa era cercetat şi căutat pentru cuvântul lui, Părintele Paisie era căutat mai ales ca un duhovnic care avea darul liniştirii duhurilor şi al împăcării omului cu Dumnezeu”, a spus Arhim. Arsenie Popa, actualul stareţ al Sihăstriei Neamţului.
Mitropolia Ardealului
Din partea Mitropoliei Ardealului sunt propuşi spre canonizare:
Arhim. Dometie Manolache (1924-1975)
Arhim. Dometie Manolache, „Apostolul Moţilor”. Sursa foto: Ziarul Lumina
A fost stareţ al Mănăstirii Prislop, duhovnic al Mănăstirii Râmeţ şi absolvent cu media 10 al cursurilor de doctorat ale Institutului Teologic din Bucureşti. Un documentar realizat anul trecut de Trinitas TV îl prezintă cu o profundă milostenie: le dădea săracilor hainele de pe el.
„Pretutindeni s-a răspândit mireasma caracterului său”, afirma, la un simpozion din 2015, Arhiepiscopul Irineu al Alba Iuliei. „De la părintele Dometie învăţăm că viaţa credincioşilor este rodnică în măsura în care ei rămân în Hristos şi-I îngăduie Lui să lucreze în ei. Mulţi oameni ar putea să progreseze în cunoaşterea iubirii lui Dumnezeu, dacă preoţii şi creştinii ar fi martori vii ai acestei iubiri!”
Arhim. Serafim Popescu (1912-1990)
Arhim. Serafim Popescu. Sursa foto: Ziarul Lumina
Originar dintr-un sat de lângă Alba Iulia, i-a fost secretar Părintelui Dumitru Stăniloae în perioada în care aceasta a fost rectorul Facultăţii de Teologie din Sibiu. Plecat cu o bursă în Grecia, a ucenicit şase luni la Arhim. Antipa Dinescu, stareţul Prodromului.
A fost apoi, timp de 10 ani, stareţul mănăstirii de metanie, Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov, „reuşind să formeze o obşte bine închegată”, nota Arhim. Ioanichie Bălan în Patericul românesc. După retragerea din stăreţie a rămas duhovnic al obştii până la sfârşitul vieţii.
Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului
De la Mitropolia Clujului, pe lista de canonizări pentru 2025 se regăseşte numele unui preot mărturisitor din temniţele comuniste:
Pr. Liviu Galaction Munteanu (1898-1961)
Pr. Liviu Galaction Munteanu. fericiticeiprigoniti.net
Părintele Liviu Galaction Munteanu s-a născut în 16 mai 1898 într-o familie de învăţători din Cristian, judeţul Braşov. A fost doctor în Teologie al Universităţii din Cernăuţi. Hirotonit preot de Episcopul Nicolae Ivan, a fost şi rectorul Academiei Teologice din Cluj-Napoca.
În 1958, sub ascultarea Episcopului Teofil Herineanu, a întocmit o programă pentru catehizarea copiilor şi adulţilor care l-a adus în atenţia Securităţii. A fost anchetat, iar în 1959 condamnat la opt ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”. A murit în 1961 în temniţa de la Aiud, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus.
Mitropolia Olteniei
Doi stareţi din Mitropolia Olteniei se regăsesc pe lista de posibile canonizări pentru Anul Centenar 2025.
Protos. Gherasim Iscu (1912-1951)
Arhim. Gherasim Iscu. Sursa foto: Ziarul Lumina
Născut în judeţul Bacău, a intrat în viaţa monahală de la 12 ani. După studii de Teologie la Bucureşti, a fost, pe rând, stareţ la Arnota, jud. Vâlcea, bibliotecar la Cernica (perioadă în care a refuzat să activeze în Mişcarea Legionară), şi apoi misionar în Transnistria, unde a ajutat la înfiinţarea a două mănăstiri şi a învăţat limba ucraineană, pentru a predica pe înţelesul tuturor.
În 1943, a fost numit stareţ la Tismana, mănăstirea sa de metanie. În 1948, după ce a fost contactat de luptătorii din rezistenţa anticomunistă şi a ţinut o predică anti-comunistă, a fost arestat.
A trecut prin cele mai grele temniţe comuniste şi a murit într-un spital de penitenciar, grav bolnav, în noaptea de Crăciun, împreună cu fostul său torţionar de la Poarta Albă. În noaptea morţii lor, i-a dăruit torţionarului nu numai iertarea sa, ci şi pe a lui Dumnezeu, spovedindu-l şi împărtăşindu-l.
Protos. Visarion Toia (1884-1951)
Protos. Visarion Toia. Sursa foto: Ziarul Lumina
Închinoviat la Frăsinei, judeţul Vâlcea, Protoschimonahul Visarion Toia a fost numit, în 1929, stareţ al Mănăstirii Lainici, care se afla într-o stare precară. A arătat o grijă deosebită pentru moaştele predecesorului său de la Lainici, Cuviosul Irodion, canonizat ulterior, în 2011.
Sub conducerea sa, obştea a crescut. Părintele Visarion călăuzea obştea cu dragoste şi smerenie. Dar viaţa pământească i s-a sfârşit în urma violenţelor la care a fost supus de comandantul unei unităţi militare staţionate în mănăstire cu aprobarea autorităţilor comuniste.
Mitropolia Banatului
Doi clerici sunt propuşi spre canonizare de Sinodul Mitropoliei Banatului:
Protos. Calistrat Bobu (1900–1975)
Protos. Calistrat Bobu. Sursa foto: Ziarul Lumina
De metanie de la Sihăstria, a fost trimis preot misionar în Banat, unde a întemeiat Mănăstirea Timişeni şi a înnoit viaţa monastică de la Săraca, Partoş şi Vasiova. „Pentru smerenia şi blândeţea inimii lui, a primit de la Dumnezeu darul vindecării şi al izgonirii duhurilor necurate dintre oameni”, scrie Arhim. Ioanichie Bălan în Patericul românesc. A trecut la Domnul în ziua de Paşti.
Pr. Ilarion Felea (1903-1961)
Pr. Ilarion Felea. Sursa foto: Marturisitorii.ro
A fost moţ de pe Valea Crişului Alb devenit duhovnic al tinerilor din Arad. A fost condamnat de regimul comunist la 20 de ani de temniţă pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare”, adică pentru că nu propovăduia în duhul comunist. A murit în temniţa de la Aiud pentru că a fost lipsit de asistenţă medicală.
Închişi de regimul comunist, Părinţii Ilarion Felea şi Dumitru Stăniloae au fost duhovnicii deţinuţilor de la Aiud. Mai târziu, Părintele Stăniloae spunea că Părintele Felea îl întrecea din punct de vedere al vieţii lăuntrice: „Eu am tradus Filocalia, dar el a trăit-o”.
Mitropolia Basarabiei
Din zona Basarabiei vin două propuneri de canonizare: un preot şi un cuvios din Basarabia de Sud.
Pr. Alexandru Baltaga (1861-1941)
Pr. Alexandru Baltaga. Sursa foto: Fericiticeiprigoniti.net
În 1918, când s-a votat unirea Basarabiei cu România, Părintele Alexandru Baltaga a fost unicul cleric din Sfatul Ţării. În 1940, când Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia, avea aproape 80 de ani, ceea ce nu i-a împiedicat pe ocupanţii sovietici să-l aresteze.
Mai întâi, a fost torturat pentru credinţă în temniţele NKVD-ului, serviciul de poliţie politică al Uniunii Sovietice. Apoi deportat într-un lagăr din Kazan, azi capitala Tatarstanului, unde a murit în anul următor.
Protos. Iraclie Flocea (1893-1964)
Protos. Iraclie Flocea. Foto: episcopiabasarabieidesud.md
Era bucovinean, dar s-a călugărit în Basarabia după ce Dumnezeu l-a salvat printr-o minune în timp ce lupta în Războiul de Reîntregire. Între anii 1941-1944 a îndeplinit ascultarea de exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Chişinăului, iar în martie 1944 a fost numit vicar eparhial pentru regiunile evacuate din Arhiepiscopie.
În 1945 a fost arestat şi condamnat la 8 ani de muncă silnică în Siberia, doar pentru că era român şi monah, ceea ce îl făcea automat duşman al Partidului Comunist şi al Uniunii Sovietice. După opt ani de lagăr a reuşit să se întoarcă, îndeplinind diverse ascultări. În 1992, a fost reabilitat de Procuratura Generală din Republica Moldova.
În 2025, Biserica Ortodoxă Română va împlini 140 de ani de la recunoaşterea Autocefaliei şi 100 de ani de la ridicarea sa la rangul de Patriarhie. Cu acest prilej, se pregăteşte canonizarea mai multor clerici care au mărturisit dreapta credinţă în cea mai grea perioadă de persecuţii declanşate de regimul comunist ateist.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 375, Ultimul acces: 2026-10-21 12:55:49

Timp total: 0.04s...

[1]:1