Institutul Naţional al Patrimoniului renovează bisericuţa de lemn din satul natal al PS Benedict Bistriţeanul

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Institutul Naţional al Patrimoniului renovează bisericuţa de lemn din satul natal al PS Benedict Bistriţeanul

[2024-03-05]

de Ştefana Totorcea

Institutul Naţional al Patrimoniului va renova bisericuţa veche de 250 de ani din satul natal al Preasfinţitului Părinte Benedict Bistriţeanul. Bisericuţa de lemn din Sartăş, judeţul Alba, este monument istoric şi datează dinainte de anul 1780.
Proiectul a fost declarat câştigător la selecţia dosarelor depuse pentru finanţare din fondul Timbrul Monumentelor Istorice în sesiunea octombrie – decembrie 2023. Valoarea proiectului de restaurare se ridică la 160.560 de lei, informează Adevărul.
Sfântul lăcaş are hramul „Pogorârea Sfântului Duh” şi este aşezat în cimitir, pe deal, în partea de nord-est a satului. Fundaţia este făcută din piatră, iar pereţii din lemn, tencuiţi la exterior.
Interiorul este pictat conform unui proiect iconografic de tradiţie post-brâncovenească, specifică Transilvaniei. Cea mai veche este pictura naosului.
Una dintre icoanele împărăteşti din patrimoniul bisericii de lemn – monument istoric cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” din Sartăş, judeţul Alba. Foto: Wikipedia / Mircea Rareş Ţetcu
Pictura icoanelor împărăteşti, cu fondul de aur în relief bogat decorat cu volute şi butoni, este influenţată de pictura de factură occidentală.
Sartăş este un sat din Munţii Apuseni, care aparţine de oraşul Baia de Arieş. Printre fiii notabili ai satului se numără Vasile Pleşa (1876 – 1938), deputat în Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1918 şi Preasfinţitul Părinte Benedict (n. 1984), Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.
Amintirile PS Benedict Bistriţeanul despre bisericuţa din Sartăş
„Bisericuţa din satul nostru ţine de copilăria mea teologică. Acolo m-am trezit alături de părintele meu, care era slujitor al lui Dumnezeu cu toată fiinţa lui, cu toată viaţa lui, un om al munţilor şi pentru oamenii din satul meu de munte”, a declarat Preasfinţitul Părinte Benedict Bistriţeanul pentru Basilica.ro.
„Sunt extrem de multe amintiri frumoase care mă leagă de acest loc în care am copilărit, dar cred că nu voi uita niciodată sărbătoarea Paştilor, în zorii zilei, la 05:00 dimineaţa, aşa cum se săvârşea, mergeam pe-ntuneric la slujbă într-un fior solemn pe care îl presupunea momentul aşteptării şi, deodată cu răsăritul soarelui, cu lumina care se întrezărea, se arăta lumina lui Hristos.”
Ierarhul a evocat imaginea cimitirului de lângă bisericuţa de lemn, văzut la lumina lumânărilor de Înviere.
„Credincioşii cu lumânări în mână, dar şi cimitirul care se desfăşoară lângă biserică, şi el plin de lumânări, pentru că lumina Învierii venea şi pentru cei vii, dar şi pentru cei morţi. Iar bucuria ca însoţea momentul, pentru copiii satului, dar şi pentru părinţii noştri şi pentru bunici, pentru toţi cei care veneau la biserică, era foarte mare”, a spus Preasfinţia Sa.
Zilele de Paşti la bisericuţa de lemn
„Şi zilele de Paşti se desfăşurau acolo, în jurul bisericii. Veneam acasă pentru puţină vreme şi reveneam apoi la biserică – şi pentru slujbă, dar şi pentru părtăşia sărbătorii şi pentru comuniunea pe care o presupunea această întâlnire a tuturor celor din sat plecaţi sau care se odihneau în cimitir.”
PS Benedict Bistriţeanul alături de consătenii din Sartăş, jud. Alba, în a treia zi de Paşti a anului trecut. Foto: Mitropolia Clujului
„Tot acolo am învăţat să cânt la strană şi tot acolo i-am cunoscut pe oameni aceştia minunaţi care îmi sunt alături unii şi acum”, a mărturisit Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.
„Însă unii dintre ei s-au dus în eternitate, dar nu o să-i uit niciodată. Toţi la un loc şi fiecare în parte au reprezentat chipul omului cuminte, acea cumsecădenie de la ţară şi, cum se zice, mai ales din satul de munte, cu o viaţă nu tocmai uşoară, dar cu dârzenie şi cu bucuria de a face lucrurile bine.”
Simbol al comunităţii
„Oameni hotărâţi şi apropiaţi de Biserică sunt nostalgici mereu pentru acel loc şi acea bisericuţă pentru care mă bucur nespus acum că îşi va primi o înfăţişare nouă. Ea rămâne o «măicuţă» după vârstă, bătrână, dar frumoasă. Şi acum se pare că va şi întineri. Sigur, în sat, acum, suntem mai puţini, sau, oricum, mult mai puţini decât altădată”, a spus Preasfinţitul Părinte Benedict Bistriţeanul.
„Dar faptul că ţinem la biserica noastră ne arată ca o comunitate strânsă în jurul ei şi în jurul părintelui nostru, care de 40 de ani slujeşte acolo.”
„Avem şi o biserică nouă, bineînţeles, construită în timpul copilăriei mele tot de către părintele nostru, tatăl meu, care îi adăposteşte pe creştini acum la rugăciune în timpurile prezente şi de care ne bucurăm, pentru că a fost o muncă colectivă, a tuturor împreună: cei mari, cei mici, bărbaţi sau femei, dorind să avem o biserică mai spaţioasă şi mai frumoasă. ”, a spus ierarhul născut la Sartăş.
PS Benedict Bistriţeanul a slujit anul trecut, în a treia zi de Paşti, în noua biserică „Pogorârea Sf. Duh” din Sartăş, jud. Alba, satul său natal. Foto: Mitropolia Clujului
„Dar nu i-a luat locul celeilalte. Fiecare cu locul său, aşa cum, în casă, mama nu ia locul bunicii şi bunica se bucură de mamă atunci când ea întinereşte şi se arată frumoasă.”
„Aşadar este satul nostru şi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că lucrurile se întâmplă bine şi că bunica noastră bisericuţă are această oportunitate de a-şi arăta mai bine frumuseţea pe care deja o are. Cu nostalgie, dar şi cu recunoştinţă mă întorc cu gândul la acea bisericuţă şi, de fiecare dată când ajung, bucuria este mare pentru această întâlnire şi pentru oamenii minunaţi pe care îi regăsesc acolo.”

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 309, Ultimul acces: 2026-10-17 09:47:00

Timp total: 0.03s...

[1]:1