© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.04s...
Papa Francisc: Mânia este un viciu „generalizat”, „întunecat”[2024-01-31]foto: Vatican MediaPapa Francisc şi-a dedicat audienţa generală din 31 ianuarie subiectului mâniei, caracterizând-o ca fiind un viciu „generalizat” şi „deosebit de întunecat”. În remarcile sale de deschidere, Sfântul Părinte a observat că mânia este un viciu inerent fizic, deoarece este „poate cel mai uşor de detectat din punct de vedere fizic”, căci „cel care este mistuit de mânie” are o dificultate deosebită în „a ascunde acest impuls”. „Îl poţi recunoaşte din mişcările trupului său, din agresivitatea sa, din respiraţia sa greoaie, din expresia sa sumbră şi încruntată. În manifestarea sa cea mai acută, mânia este un viciu care nu acordă nici un răgaz”, a spus el în faţa credincioşilor reuniţi miercuri dimineaţă în Aula de audienţe Papa Paul al VI-lea. În afară de manifestările sale fizice, Papa Francisc a remarcat că acest viciu provine din percepţia unei „nedreptăţi suferite”, care ajunge „să se dezlănţuie nu împotriva vinovatului, ci împotriva primei victime nefericite”, ceea ce îl transformă în ceva care „distruge relaţiile umane”. „Exprimă incapacitatea de a accepta diversitatea celorlalţi, mai ales atunci când opţiunile lor de viaţă diferă de ale noastre”, a continuat Sfântul Părinte. Un antidot la acest viciu poate fi găsit în Scrisoarea Sfântului Paul către Efeseni, unde Paul „recomandă creştinilor să înfrunte imediat problema şi să încerce reconcilierea”. „Nu lăsaţi soarele să apună pe mânia voastră”, a spus Papa, citând din epistolă (Ef 4,26). Pontiful a subliniat acest aspect, îndemnându-i pe credincioşi să caute reconcilierea şi să nu lase furia să ne consume sau să o lase să devină o rumegare. „Dacă în timpul zilei apare vreo neînţelegere şi două persoane nu se mai înţeleg, percepându-se ca fiind departe una de cealaltă, noaptea nu poate fi dată pe mâna diavolului”, a spus Sfântul Părinte. „Viciul ne-ar ţine treji noaptea, rumegând la motivele noastre şi la greşelile inexplicabile care nu sunt niciodată ale noastre şi întotdeauna ale celuilalt.” Detaliind modul în care viciul intră în înlănţuirea relaţiilor umane, Papa a prezentat Rugăciunea domnească drept un testament nu doar al puterii supreme a iertării, ci şi unul în care Isus „ne face să ne rugăm pentru relaţiile noastre umane, care sunt un câmp minat: un plan care nu este niciodată în echilibru perfect”. Papa a spus: „Oamenii nu rămân împreună dacă nu practică şi arta iertării, în măsura în care acest lucru este omeneşte posibil”. „Mânia este contracarată de bunăvoinţă, de deschiderea inimii, de blândeţe şi de răbdare”, a susţinut el. Cu toate acestea, Sfântul Părinte a remarcat, de asemenea, că mânia reflectă o umanitate de bază, menţionând că „patimile sunt într-o oarecare măsură inconştiente, ele se întâmplă, sunt experienţe de viaţă”. Deşi a recunoscut că „nu suntem responsabili pentru apariţia mâniei”, a spus că suntem, totuşi, responsabili „de dezvoltarea ei”. A recunoscut, de asemenea, existenţa indignării drepte sau „sfinte”. „Dacă o persoană nu s-ar mânia niciodată, dacă nu s-ar indigna în faţa unei nedreptăţi, dacă nu ar simţi ceva tremurând în stomac în faţa asupririi celor slabi, ar însemna că nu este om, cu atât mai puţin creştin”, a observat el. Isus, de fapt, a pus în evidenţă această indignare justificată atunci când i-a alungat pe negustori din Templu, deşi „nu a răspuns niciodată la rău cu rău”. „El a săvârşit o acţiune puternică şi profetică, dictată nu de mânie, ci de zelul pentru casa Domnului.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 433, Ultimul acces: 2026-10-21 07:28:24
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
