Insigna de onoare în aur a FDG din Banat pentru Episcopul emerit Martin Roos

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Insigna de onoare în aur a FDG din Banat pentru Episcopul emerit Martin Roos

[2023-06-05]

foto: Gerhardus.ro
Anul acesta, Zilele Culturale ale Germanilor din Banat se desfăşoară între 2 şi 4 iunie, sub motto-ul: „Împreună în Capitala Europeană a Culturii – Trei secole de Cămin, Credinţă şi Cultură în Banat”. Sâmbătă, 3 iunie, în cadrul festiv oferit de sala Operei Române, a avut loc, cu începere de la ora 11 un moment festiv, în cadrul căruia i-a fost conferită E.S. Martin Roos, Episcop emerit de Timişoara, insigna de onoare a Forumului Democrat al Germanilor (FDG) din Banat. Cu acest prilej, Laudatio a fost redactată şi citită de către dr. Claudiu Sergiu Călin, arhivist diecezan, membru în consiliul de conducere al Forumului Democrat al Germanilor din Banat. La rândul său, Excelenţa Sa Martin Roos, Episcop emerit, a trimis o scrisoare de mulţumire, personal neputând fi prezent la această festivitate. În numele Excelenţei Sale, insigna a fost preluată de către pr. László Bakó, paroh de Iratoşu, fost secretar episcopal.

Cităm din Laudatio: „Episcopul Martin Roos s-a născut într-o familie de şvabi, la 16 octombrie 1942, în satul Knees/Satchinez din pusta bănăţeană. Al doilea război mondial şi deportarea etnicilor germani în URSS au marcat viaţa tinerei familii Roos şi a micuţului Martin, încă de la o vârstă foarte, foarte fragedă. Îngrijirea plină de dragoste şi curaj a bunicilor a modelat caracterul acestui copil şi i-a insuflat dragostea pentru credinţă, pentru istoria Banatului şi a poporului nostru. […] În copilărie, în Satchinez, micul Martin sărea adesea gardul de la şcoală la biserică pentru a fi ministrant (băiat de altar) la Sfânta Liturghie. Tot ca ministrant a asistat, la altarul Sfântului Anton, în Domul din Timişoara, la Liturghiile preotului-pensionar Stefan Schulz şi, tot în Dom, ca elev, a fost prezent la catafalcul marelui nostru Episcop şvab Augustin Pacha…”
„Martin Roos şi-a urmat visul de a deveni preot şi şi-a început studiile la Alba Iulia / Karlsburg, dar şi în Canada, unde a emigrat destul de timpuriu. Însă familia Roos nu a rămas mult timp în Canada, astfel că tânărul seminarist din Banat şi-a terminat studiile în Germania, la Königstein im Taunus. Cel mai important sfătuitor al său în această perioadă a fost prelatul Josef Nischbach, care l-a sfătuit să se încardineze ca preot în Dieceza de Rottenburg-Stuttgart. Din această perioadă datează primele recenzii, articole şi contacte cu preoţii şi compatrioţii emigraţi din Banat în Germania. […] După căderea comunismului, în 1990, când nenumăraţi şvabi din Banat nu aveau altceva în gând şi nu voiau decât să ia drumul Germaniei, pr. Martin Roos din Stimpfach a făcut acest drum dinspre Germania spre Timişoara… înapoi! A fost singurul preot din Banat care s-a întors acasă. Şi aceasta pentru a rămâne aici. A rămas şi l-a ajutat pe Episcopul Sebastian Kräuter să reorganizeze Episcopia vlăguită de valul emigrării, să renoveze şi să reamenajeze vechiul Palat episcopal, să salveze nenumărate arhive parohiale, biblioteci şi obiecte de cult, care şi-au găsit o nouă casă în Arhiva diecezană, în Muzeul diecezan şi în biblioteca Ordinariatului.”
„În 1999, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit pe Mons. Roos drept cel de-al 93-lea succesor al Sfântului Gerhard şi al treilea Episcop al Diecezei de Timişoara. O nouă sarcină, alte proiecte puse în semnul continuităţii, stabilităţii, orientate spre viitor dintr-un prezent nu întotdeauna uşor. Când Martin Roos a fost hirotonit preot, primul său motto a fost un citat din prima Scrisoare a Sf. apostol Ioan: «Ceea ce am văzut cu ochii noştri, ceea ce am atins cu mâinile noastre din Cuvântul vieţii, vă vestim vouă». Ca Episcop, activitatea sa s-a desfăşurat în întregime sub deviza: «Emitte Spiritum tuum – Trimite spiritul tău!» Duhul Sfânt şi Sfânta Fecioară Maria de la Radna au fost mereu în faţa ochilor, pe atunci noului Ierarh, în următoarele două decenii: crearea unor structuri viabile pentru activitatea pastorală, inspirarea şi implicarea tinerilor şi formarea preoţilor, cercetarea şi publicarea de studii proprii, dar şi proiecte de renovare – cum ar fi cele de la Maria Radna şi, într-o mare măsură, a Domului, catedrala romano-catolică din Timişoara – au fost toate în spiritul celor două devize.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 404, Ultimul acces: 2026-10-15 09:44:42

Timp total: 0.04s...

[]:1