Papa Francisc la Sfânta Liturghie Crismei: Invocaţi Duhul Sfânt ca respiraţie fiecărei zile - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Arhiva Ştiri 1935
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc la Sfânta Liturghie Crismei: Invocaţi Duhul Sfânt ca respiraţie fiecărei zile

[2023-04-06]
foto: Vatican Media
„Maturitatea preoţească vine de la Duhul Sfânt şi se realizează atunci când El devine protagonistul vieţii noastre.” Papa Francisc a amintit acest lucru în dimineaţa Joii Sfinte, în timpul Liturghiei Crismei din Bazilica San Pietro, când i-a îndemnat pe preoţi să invoce Duhul Sfânt nu doar ca „un act ocazional de pietate”, ci ca „respiraţia fiecărei zile”. În omilia sa, Sfântul Părinte le-a mulţumit preoţilor pentru slujirea lor, care adesea nu este recunoscută, reflectând asupra Duhului Sfânt. A amintit că Isus a spus, în lecturile de astăzi, că Duhul Domnului era peste El şi a subliniat că fără Duhul Sfânt „nu poate exista viaţă creştină; fără ungerea Sa, nu poate exista sfinţenie”.

Deoarece Duhul se află în centru, a spus Papa, este potrivit ca astăzi, „de ziua de naştere a Preoţiei, să recunoaştem prezenţa Sa la originea propriei noastre slujiri şi ca fiind viaţa şi vitalitatea fiecărui preot”. Sfânta Mamă Biserică, a amintit el, ne învaţă să mărturisim că Duhul Sfânt este „dătătorul de viaţă”. „Fără Duhul Sfânt”, a avertizat Papa, „Biserica nu ar fi Mireasa vie a lui Cristos, ci, cel mult, o asociaţie religioasă”. Sfântul Părinte a reiterat că noi suntem „temple ale Duhului Sfânt” care „locuieşte în noi”. „Nu putem să îl închidem pe Duhul afară din casă, sau să îl parcăm într-o zonă de devoţiune. În fiecare zi trebuie să spunem: Vino, căci fără puterea Ta, suntem pierduţi.” Sfântul Părinte a spus că putem spune cu toţii că Duhul este peste noi, nu din prezumţie, ci ca o realitate. „Dragi fraţi, în afară de orice merit al nostru şi prin pur har”, a spus Papa Francisc, „am primit o ungere care ne-a făcut părinţi şi păstori în poporul sfânt al lui Dumnezeu”.
Papa a amintit cum Isus şi-a ales apostolii şi, la chemarea Sa, aceştia şi-au părăsit bărcile, plasele şi casele. „Ungerea Cuvântului le-a schimbat viaţa”, a amintit el, spunând cu mare entuziasm că „l-au urmat pe Învăţător şi au început să predice, convinşi că vor ajunge să realizeze lucruri şi mai mari”. Cu toate acestea, apoi a venit Paştele, a afirmat el, observând că în acest moment „totul părea să se oprească: chiar l-au renegat şi l-au abandonat pe Învăţătorul lor.” „Tocmai acea «a doua ungere», la Cincizecime, i-a schimbat pe discipoli şi i-a determinat să nu se mai păstorească pe ei înşişi, ci turma Domnului. A fost acea ungere cu foc care a consumat o pietate centrată pe ei înşişi şi pe propriile capacităţi. După primirea Duhului, frica şi ezitarea lui Petru s-au risipit; Iacob şi Ioan, cu o dorinţă arzătoare de a-şi da viaţa, nu au mai căutat locuri de cinste; ceilalţi care se ghemuiseră cu frică în Cenaclu, au plecat în lume ca apostoli.”
Pontiful a observat că ceva similar se întâmplă în viaţa preoţească şi apostolică a preoţilor. „Şi noi am experimentat o ungere iniţială, care a început cu o chemare plină de iubire care ne-a captivat inimile şi ne-a pus pe drum; puterea Duhului Sfânt a coborât peste entuziasmul nostru autentic şi ne-a consacrat. Mai târziu, la timpul potrivit al lui Dumnezeu, fiecare dintre noi a experimentat un Paşte, reprezentând momentul adevărului. Un moment de criză…” Pentru cei consacraţi, a spus el, această etapă este o cumpănă. „Putem ieşi prost din ea, alunecând spre mediocritate şi mulţumindu-ne cu o rutină monotonă, în care pot apărea trei tentaţii periculoase: tentaţia compromisului, în care ne mulţumim doar să facem ceea ce trebuie făcut; tentaţia surogatelor, în care pentru a găsi satisfacţie nu ne uităm la ungerea noastră, ci în altă parte; şi tentaţia descurajării, în care nemulţumirea duce la inerţie.”
Acesta, a spus Papa Francisc, este marele pericol: „În timp ce aparenţele exterioare rămân intacte, ne închidem în noi înşine şi ne mulţumim doar să ne descurcăm. Parfumul ungerii noastre nu mai pluteşte prin vieţile noastre; inimile noastre nu se mai extind, ci se ofilesc, deziluzionate şi dezamăgite.” Cu toate acestea, le-a reamintit el, această criză are, de asemenea, potenţialul de a fi un punct de cotitură în preoţia noastră. Pentru că poate deveni, a spus Papa Francisc, „etapa decisivă a vieţii spirituale, în care trebuie făcută alegerea finală între Isus şi lume, între caritatea eroică şi mediocritate, între Cruce şi confort, între sfinţenie şi fidelitatea duhovnicească faţă de obligaţiile noastre religioase”. În acel moment, Papa Francisc a anunţat că, la finalul celebrării, va fi oferită tuturor preoţilor prezenţi o scriere a părintelui René Voillaume, care a fondat organizaţia Micii Fraţi ai lui Isus şi care s-a inspirat din viaţa şi scrierile Sfântului Charles de Foucauld, intitulată „La Seconda Chiamata” (A doua chemare), ca instrument pentru a le reaminti clericilor cum sunt chemaţi, încă o dată, să se lase transformaţi de Duhul Sfânt.
Sfântul Părinte a numit un moment de har acela când, asemenea ucenicilor de Paşte, suntem chemaţi să fim „suficient de smeriţi pentru a recunoaşte că am fost cuceriţi de Cristos suferind şi răstignit şi pentru a porni pe un nou drum, cel al Duhului, al credinţei şi al unei iubiri puternice, dar fără iluzii.” Acest lucru se întâmplă, a spus el, cu ajutorul Duhului Sfânt, şi necesită să recunoaştem realitatea propriei noastre slăbiciuni. „Este ceea ce ne spune Duhul adevărului să facem; El ne îndeamnă să privim în adâncul nostru şi să întrebăm: împlinirea mea depinde oare de capacităţile mele, de poziţia mea, de complimentele pe care le primesc, de promovările mele, de respectul superiorilor sau al colegilor mei, de confortul cu care mă înconjor? Sau de ungerea care îşi răspândeşte mireasma peste tot în viaţa mea? Dragi fraţi, maturitatea preoţească vine de la Duhul Sfânt şi se realizează atunci când El devine protagonistul vieţii noastre. Odată ce se întâmplă acest lucru, totul se schimbă”, a insistat Papa Francisc, „chiar şi dezamăgirile şi experienţele amare, deoarece nu mai încercăm să găsim fericirea ajustând detaliile, ci dăruindu-ne complet Domnului care ne-a uns şi care vrea ca această ungere să pătrundă până în adâncul fiinţei noastre! Descoperim că viaţa spirituală devine eliberatoare şi plină de bucurie, odată ce nu mai suntem preocupaţi să salvăm aparenţele şi să facem reparaţii rapide, ci lăsăm iniţiativa în seama Duhului şi, în deschidere faţă de planurile Sale, ne arătăm disponibilitatea de a sluji oriunde şi oricum ni se cere. Preoţia noastră nu creşte prin soluţii rapide, ci printr-o revărsare de har!”
Dacă preoţii permit Duhului Adevărului să acţioneze în ei, a spus Papa, ei vor păstra ungerea Sa, deoarece „diferitele neadevăruri cu care suntem tentaţi să trăim vor ieşi la lumină”. Iar Duhul care „curăţă ceea ce este necurat”, le va sugera neobosit preoţilor „să nu ne pângărească ungerea”. Numai Duhul Sfânt vindecă infidelităţile noastre, a spus Papa, menţionând că Duhul „este acel învăţător interior pe care trebuie să îl ascultăm, recunoscând că doreşte să ungă fiecare parte a noastră”. Papa i-a îndemnat pe colegii săi preoţi să îşi păstreze ungerea nu doar invocându-l pe Duhul Sfânt ca pe un act ocazional de pietate, „ci ca pe o respiraţie a fiecărei zile”. „Consacrat de El”, a spus Sfântul Părinte, „sunt chemat să mă scufund în El, să fac ca viaţa Sa să pătrundă în întunericul meu, pentru a putea redescoperi adevărul despre cine şi ce sunt eu. Să ne lăsăm împinşi de El pentru a combate neadevărurile care se luptă în noi. Şi să ne lăsăm să renaştem din El prin adoraţie, căci atunci când îl adorăm pe Domnul, El revarsă în inimile noastre Spiritul Său.” Sfântul Părinte a avertizat împotriva divizării şi polarizării. „Să avem grijă, vă rog”, a spus el, „să nu pângărim ungerea Duhului Sfânt şi haina Maicii Biserici cu dezbinarea, polarizarea sau lipsa de caritate şi comuniune.”
Armonia, a subliniat Papa, nu este o virtute printre altele, ci mai mult, menţionând că trebuie să o păstrăm la nivel personal. „Să ne întrebăm: în cuvintele mele, în comentariile mele, în ceea ce spun şi scriu, există pecetea Duhului sau cea a lumii? Mă gândesc la bunăvoinţa preotului: dacă oamenii văd, şi în noi, oameni nemulţumiţi şi nemulţumiţi, care critică şi arată cu degetul, unde vor mai găsi armonia? Câţi oameni nu se apropie de noi sau se ţin la distanţă, pentru că în Biserică se simt nepoftiţi şi neiubiţi, priviţi cu suspiciune şi judecaţi? În numele lui Dumnezeu, să fim primitori şi iertători, întotdeauna! Şi să ne amintim că a fi irascibili şi plini de nemulţumiri nu produce roade bune, ci ne strică propovăduirea, deoarece este o contrazicere a lui Dumnezeu, care este comuniune în armonie.” Această atitudine îl nemulţumeşte pe Duhul Sfânt, a spus el.
„Dragi fraţi, vă las cu aceste gânduri care îmi sunt dragi şi închei cu două cuvinte simple şi importante: Vă mulţumesc. Vă mulţumesc pentru mărturia şi pentru slujirea voastră. Vă mulţumesc pentru binele ascuns pe care îl faceţi şi pentru iertarea şi mângâierea pe care le acordaţi în numele lui Dumnezeu. Vă mulţumesc pentru slujirea voastră, care adesea este îndeplinită cu mare efort şi cu puţină recunoaştere.” Sfântul Părinte a încheiat spunând: „Fie ca Duhul lui Dumnezeu, care nu îi dezamăgeşte pe cei care se încred în El, să vă umple de pace şi să ducă la bun sfârşit lucrarea bună pe care a început-o în voi, pentru ca voi să fiţi martori profetici ai ungerii Sale şi apostoli ai armoniei”.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 411, Ultimul acces: 2026-10-19 06:17:01