Răzvan Mihai Clipici, despre tabloul „Proclamarea Unirei. 24 ianuarie 1859” de Theodor Aman: Sunt pictate 61 de personaje

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Răzvan Mihai Clipici, despre tabloul „Proclamarea Unirei. 24 ianuarie 1859” de Theodor Aman: Sunt pictate 61 de personaje

[2023-01-24]

de Alexandru Boboc

Răzvan Mihai Clipici, directorul componentei Cultură din cadrul Sectorului cultură, pictură şi restaurare al Administraţiei Patriarhale, a susţinut joi la Sesiunea de comunicări dedicată Unirii din 1859 un referat intitulat „Copia recentă a tabloului Proclamarea Unirei. 24 ianuarie 1859 de Theodor Aman, aşezată în Palatul Patriarhiei”.
„În tabloul lui Theodor Aman sunt pictate 61 de personaje reprezentând membrii Adunării Elective a Ţării Româneşti. În centrul sălii, pe peretele de la răsărit se află icoana Preasfintei Treimi, în faţa ei fiind aşezată o masă de dimensiuni mai mici, cu faţă de masă de culoare roşie. Pe masă este aşezată Sfânta Evanghelie”.
„În faţa mesei, la prezidiu este Mitropolitul Nifon Rusailă, preşedintele Divanului ad-hoc şi al Adunării Elective, care ridică crucea, binecuvântând deputaţii prezenţi la eveniment”, menţionează Răzvan Clipici în referatul său.
În anul 2022, la iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a fost realizată o copie fidelă a tabloului Proclamarea Unirei. 24 ianuarie 1859 de Theodor Aman. Opera de artă a fost aşezată în Sala Conventus a Palaltului Patriarhiei pentru a aminti vizitatorilor de marele eveniment desfăşurat pe 24 ianuarie 1859 în vechea incintă a Mitropoliei.
Textul integral:
Copia recentă a tabloului Proclamarea Unirei. 24 ianuarie 1859 de Theodor Aman, aşezată în Palatul Patriarhiei
Sărbătorim anul acesta 164 de ani de la Unirea Principatelor Române, prin alegerea colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domn al Ţării Româneşti la 24 ianuarie 1859, după ce în prealabil a fost ales domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859.
Alegerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza la Bucureşti într-o clădire a Mitropoliei Ungrovlahiei a fost ilustrată cu multă măiestrie de pictorul Theodor Aman în lucrarea intitulată Proclamarea Unirei. 24 ianuarie 1859.
Contribuţia Bisericii la realizarea Unirii din 1859
Unirea celor două principate a fost susţinută intens de Biserică, în primul rând prin preşedinţii Divanurilor ad-hoc, Mitropolitul Nifon Rusailă al Ungrovlahiei şi Mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei.
În acest sens, Mitropolitul Nifon Rusailă, simţind momentele istorice la care era martor, fiind conştient de datoria înaltă la care era chemat el şi ceilalţi membrii ai Divanului ad-hoc, a rostit următoarele cuvinte în şedinţa din 30 septembrie 1857: Fiecare din dumneavoastră, simte cu vrednicie înalta sa chemare şi datoriile ce are a împlini. Fiecare trebue să vază cu o plăcută bucurie această strălucită ocazie, în care ne putem da mâna cu toţii, spre a lucra pentru întemeierea neamului şi a binelui obştesc. Este cea mai solemnă şi memorabilă zi aceasta, în care deschidem cartea viitorului Patriei, în care ne adunăm spre a lucra la o faptă atât de măreaţă şi de covârşitoare. Suntem puşi în împrejurarea cea mai glorioasă şi cea-mai delicată. Să avem, domnilor, bunul simţ de a şti să ne folosim de urmările sale, dreapta judecată de a preţui bine trebuinţele şi rara înţelegere de a alege mijloacele cuviincioase spre a le împlini. Priviţi-vă, domnilor, şi veţi vedea că toţi suntem români: aceleaşi simţiminte ne leagă, acelaşi sânge ne uneşte. Toţi avem o patrie înainte; să avem şi un cuget şi un scop; să ne însufleţim de aceeaşi dragoste şi de aceeaşi sfântă credinţă, ca cerul să binecuvinteze ostenelele noastre.[1]
La deschiderea lucrărilor Divanului ad-hoc al Moldovei din 4 octombrie 1857, Mitropolitul Sofronie le atrăgea atenţia deputaţilor asupra faptului că trăiesc momente istorice foarte importante pentru poporul român, iar hotărârile lor vor influenţa soarta celor două Principate.
Astfel, părintele mitropolit spunea: Acum a sosit timpul, ca fiecare să ne arătăm cu faptele, nu numai cu vorbele, cât ne iubim naţia noastră cea cu un renume aşa de antic şi aşa de frumos, cât preţuim ţara ce ne-a dat toată fiinţa noastră, şi cât ţinem la canoanele şi religia părinţilor noştri, şi la Biserică, care cu luminile sale ne-a scos din întunerec şi din umbra neştiinţei, ne-a păstrat limba şi ne-a făcut o literatură a noastră proprie, şi care de la originea sa combate împreună cu fiii săi, cu naţia sa, asupra ori şi cărei împilări. […] Moldo-Românii de astăzi sunt toţi tot una, ei au o origine, un sânge, o patrie, o istorie, o credinţă, un Dumnezeu! Să ne silim dară ca totdeauna să fim aşa ca să fim vii şi ca să învieze întru noi iubita noastră patrie. Să ne întrecem numai prin lucrarea virtuţilor. Numai virtuţile şi meritul să ne deosebească înaintea lui Dumnezeu şi înaintea scumpei noastre naţii.[2]
Foarte importantă a fost şi atitudinea Mitropolitului Nifon Rusailă, care, pentru a fi sigur că toţi membrii Divanului ad-hoc al Valahiei îşi vor păstra promisiunea şi îl vor vota domn al Ţării Româneşti pe Alexandru Ioan Cuza, i-a convocat pe toţi deputaţii la 24 ianuarie 1859, de dimineaţă, punându-i să jure cu mâna pe Sfânta Evanghelie şi pe Sfânta Cruce că îşi vor ţine făgăduinţa şi după masă îl vor vota pe domnul Moldovei şi la Bucureşti, pentru ca prin dubla sa alegere să se poată începe drumul spre împlinirea acestui măreţ deziderat, unirea celor două Principate într-un singur stat.
La Adunarea Electivă a Munteniei au participat şi Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului Noului Severin şi Episcopul Filotei Pârşoi al Buzăului.
Theodor Aman cronicar în imagine al Adunării Elective din 1859
Poate cea mai frumoasă lucrare artistică ce a reuşit să surprindă în imagine acest moment istoric deosebit de important pentru poporul român, îl reprezintă tabloul pictorului Theodor Aman intitulat Proclamarea Unirei. 24 ianuarie 1859.
Această creaţie plastică a fost începută la scurt timp după Unirea Principatelor, artistul finalizând lucrarea în anul 1861. Tabloul pictat în ulei pe pânză, cu dimensiunile de 193,5 / 137 cm, face parte din colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a României, fiind semnat şi datat în colţul din dreapta – jos: Th. Aman / 1861.
Scena proclamării Unirii este reprezentată într-o sală mare, impozantă, care are dispuse pe laterale două mese lungi acoperite cu feţe de masă de culoare roşie pe care sunt aşezate mai multe documente.
Pereţii sălii sunt ornamentaţi cu tapet de culoare crem, ce are desenate, pe toată suprafaţa, romburi de culoare aurie. Pe tavan este pictat un chenar cu elemente fitomorfe multicolore. Pe pereţi sunt aşezate aplice din bronz şi cristal, cu lumânări albe.
Ferestrele sunt acoperite cu perdele albe şi draperii de catifea grena. Podeaua din parchet din lemn masiv, cu intarsii din diferite esenţe de lemn, întregeşte imaginea somptuoasă a sălii în care se desfăşoară Adunarea Electivă.
În tabloul lui Theodor Aman sunt pictate 61 de personaje reprezentând membrii Adunării Elective a Ţării Româneşti. În centrul sălii, pe peretele de la răsărit se află icoana Preasfintei Treimi, în faţa ei fiind aşezată o masă de dimensiuni mai mici, cu faţă de masă de culoare roşie. Pe masă este aşezată Sfânta Evanghelie.
În faţa mesei, la prezidiu este Mitropolitul Nifon Rusailă, preşedintele Divanului ad-hoc şi al Adunării Elective, care ridică crucea, binecuvântând deputaţii prezenţi la eveniment.
În plan secund, lângă Mitropolitul Nifon, se află episcopii săi sufragani, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului Noului Severin şi Episcopul Filotei Pârşoi al Buzăului, membrii de drept ai Divanului ad-hoc şi ai Adunării Elective.
Tabloul îi prezintă pe deputaţi în mişcare, plini de entuziasm, cu mâinile ridicate, arătând prin acest aspect acordul lor pentru alegerea noului domnitor.
În partea stângă a scenei este reprezentată o fereastră deschisă prin care unul dintre deputaţi anunţă poporul care aştepta în curtea Mitropoliei rezultatul votului. În zare, la fereastră, sunt realizate câteva siluete de oameni care se bucură, scoţându-şi pălăriile la auzul veştii anunţate de unul dintre deputaţi.
Portretele deputaţilor sunt minuţios realizate, multe dintre personaje putând fi identificate prin asocierea cu alte izvoare imagistice din epocă.
Nu se cunoaşte dacă Theodor Aman a fost martor direct la lucrările Adunării Elective, însă putem deduce din asemănarea perfectă a personajelor reprezentate cu înfăţişarea lor reală, că pictorul i-a cunoscut pe mulţi dintre ei, iar pe alţii i-a pictat având surse de inspiraţie foarte serioase.
Una dintre aceste surse a fost o planşă tipografică editată de D.I. Cerbureanu în anul 1859, în care sunt prezentate portretele deputaţilor în medalioane.
În această planşă apare însă şi o eroare. Opt personaje nu se regăsesc în listele oficiale de deputaţi şi prin urmare nu au luat parte la lucrările Adunării Elective, trei dintre aceştia fiind reprezentaţi şi în tabloul lui Theodor Aman.[3]
Pictorul Theodor Aman, întemeietor al primelor şcoli româneşti de arte frumoase de la Iaşi şi Bucureşti, a fost unul dintre primii artişti plastici care s-au remarcat în spaţiul românesc prin compoziţiile istorice. Referitor la Unirea Principatelor Române el a mai realizat alte două tablouri în anul 1857.
Tabloul Hora Unirii la Craiova reprezintă un moment istoric la care Theodor Aman a fost martor în 9 octombrie 1857, tabloul înfăţişând o scenă petrecută noaptea, care impresionează prin alternanţa zonelor întunecate cu cele luminoase.
Cel de-al doilea tablou este intitulat Unirea Principatelor şi prezintă o scenă alegorică cu două femei tinere îmbrăcate în costume populare care se ţin de mână.
Tabloul Proclamarea Unirei. 24 ianuarie 1859 aşezat în spaţiul în care s-a desfăşurat evenimentul istoric
Prin buna colaborare dintre Patriarhia Română şi Muzeul Naţional de Istorie a României, în anul 2022, la iniţiativa şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a realizat o copie fidelă după tabloul original al lui Theodor Aman intitulat Proclamarea Unirei. 24 ianuarie 1859, aflat în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României.
Acest tablou a fost aşezat în Sala Conventus din Palatul Patriarhiei spre a aduce aminte vizitatorilor asupra evenimentului măreţ care s-a desfăşurat în spaţiul din vechea incintă a Mitropoliei, şi anume Proclamarea Unirii Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859.
Tot în acest palat se mai află expuse şi alte tablouri care aduc aminte de acest eveniment însemnat din istoria poporului român, între care menţionez: tabloul Unirea Principatelor, copie pictată de C. Ioan Vasilescu, în 1908, după stampa alb-negru realizată de Petre Alexandrescu, precum şi tabloul cu portretul Mitropolitului Nifon Rusailă şi tabloul domnitorului Alexandru Ioan Cuza din Sala Europa Christiana a Palatului Patriarhiei, realizate de pictorul Ion Vasiluţă.
Unirea din 1859 reprezintă pentru poporul român un reper important în calea formării statului naţional unitar român. Privind la această Unire, românii din celelalte provincii aflate sub autoritatea altor puteri politice au căpătat speranţă că într-o bună zi vor putea şi ei să se unească cu ţara mamă, lucru care s-a realizat cu ajutorul lui Dumnezeu în anul 1918.
Acest sentiment de apreciere faţă de evenimentul istoric de la 1859, arătat şi de românii care nu făceau parte încă din trupul ţării este dovedit şi de Mitropolitul Gurie Grosu al Basarabiei, care scria la câţiva ani după făurirea României Mari: Unirea [de la 1859 – n.n.] a întărit puterile românilor şi le-a creat posibilităţi de fortificare şi dezvoltare. România a înaintat pe calea progresului intern, consolidându-se înlăuntru şi afirmându-se în afară, ca Principat şi Regat, făcându-se cunoscută străinătăţii şi respectată. Când a sosit timpul destinat, România a putut să se impună şi să realizeze unirea tuturor românilor, înfăptuind cu glorioasa sa armată visul naţional nutrit de veacuri de stegarii românismului din toate provinciile. Astfel se adeveresc cuvintele psalmistului: „Iată, ce este bun sau ce este frumos, decât a vieţui fraţii împreună […] căci acolo dă Domnul binecuvântarea şi viaţa veşnică” (Psalmul 132, 1-3).[4]
Note:
[1] Mitropolitul Nifon Rusailă, Cuvântare rostită la deschiderea lucrărilor Divanului ad-hoc al Valahiei din 30 septembrie 1857, publicată în lucrarea lui Dimitrie A. Sturza, Însemnătatea Divanurilor ad-hoc din Iaşi şi Bucureşti în istoria renaşterii României, Bucureşti Librăriile Socec & Comp., C. Sfetea şi Librăria Naţională, 1911, p. 114.
[2] Mitropolitul Sofronie Miclescu, Cuvântare rostită la deschiderea lucrărilor Divanului ad-hoc al Moldovei din 4 octombrie 1857, publicată în lucrarea lui Dimitrie A. Sturza, Însemnătatea Divanurilor ad-hoc…, p. 10-11.
[3] Cornel-Constantin Ilie, „Proclamarea Unirii. O pictură emblematică şi personajele sale”, în volumul Capodopere din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României, Bucureşti, MNIR, 2019, p. 90.
[4] Mitropolitul Gurie Grosu, „Cuvântul Mitropolitului Basarabiei”, în ziarul Dimineaţa, Bucureşti, joi 25 ianuarie 1934, p. 1.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 835, Ultimul acces: 2026-10-21 15:38:50

Timp total: 0.04s...

[]:1